Ma chinuie iubirea ta care nu-mi serveste drept pod, caci un pod nu se sustine dintr-o singura parte.” (Julio Cortazar)
Multe persoane se intreaba daca au o relatie disfunctionala, toxica sau abuziva, pentru ca in locul pasiunii, al afectiunii, al respectului – al reciprocitatii emotionale initiale, acum este un taram de lupta sau, in cel mai bun caz, un spatiu necunoscut. Alesul sau aleasa, de altadata, au devenit sursa unei rani ce supureaza permanent. Sigur ca este o diferenta intre cele trei tipuri de legaturi amintite. Cele mai multe sunt disfunctionale si poti avea certitudinea ca te afli in una, atunci cand traiesti mai mult pentru partener decat pentru tine. Poate vei spune ca si el face la fel si ca totul este minunat. Simbioza dauneaza deopotriva si nu permite partenerilor sa evolueze pe toate planurile, cata vreme nu se comporta ca un sprijin,un punct de sustinere, unul pentru celalalt, ci ca o extensie a celui care incearca sa se ridice.
De cele mai multe ori, la intrebarea mea, “ce iti ofera aceasta persoana?”, raspunsurile au fost mai putin despre valori precum liniste, afectiune, suport, incredere, validare si mai mult despre obisnuinta si nevoia de apartenenta, despre a gasi pe cineva cand te intorci acasa si a nu manca singur la masa.
Uneori relatia se transforma intr-o competitie, unde demonstratiile de forta, si putere de convingere sunt cotidiene si singura posibilitate de a rezolva un conflict, la fel cum singura cale de a te simti iubit, ramane amenintarea cu plecarea, spre disperarea celuilalt. Acest joc periculos nu este altceva decat un strigat pentru iubire, tradus intr-un limbaj care nu poate face decat sa dezbine, pe termen lung. Fiecare dintre noi a cunoscut macar un cuplu care a trecut prin N despartiri sau care isi rezolva diferentele de gandire zgomotos si injurios. Acolo, cel care are tot timpul bagajul facut, se simte neiubit si neinteles (sigur, asta nu inseamna ca jumatatea sa nu depune toate eforturile in acest sens), iar cel care ramane, neputincios, frustrat, confuz.
Problema nu este ca celalalt a avut o copilarie nefericita, ca a trait o deceptie sau mai multe, ca are nevoie crescuta de atentie, ori ca asa-i felul sau, ci faptul ca permiti sa fi tratat cum nu meriti, sa nu fi ascultat, inteles si mangaiat. Relatiile sunt despre crestere. Uitandu-te in diada ta, consideri ca ai ramas pe loc, ca “ai lasat de la tine” destul de frecvent sau, mai degraba, ca ati crescut notabil impreuna?