Terapia interpersonala si a ritmurilor sociale este considerata a fi, alaturi de medicatie, cea mai eficienta metoda de terapie a tulburarii afective bipolare, in zilele noastre. Dezvoltata de Ellen Frank, ea are la baza efectele dereglarilor ritmului circadian, a evenimentelor sociale si relatiilor asupra dispozitiei. Ea este structurata in trei etape.
In prima, atunci cand pacientul ne cere ajutorul, ne concentram sa intelegem si sa identificam patternurile evenimentelor care au declansat episodul actual sau inrautatirea starii curente. In etapa incipienta a terapiei vom rezolva cateva probleme, vom da structura si lumina contextului actual de viata.
Vom eticheta tipul episodului: depresiv, hipomaniacal sau maniacal. Pana de curand, in Romania, terapia tulburarii bipolare viza aproape exclusiv tratamentul medicamentos, desi este in unanimitate acceptat faptul ca exista factori psihologici implicati in aparitia acestei patologii. Iata, acum privim o conditie biologica cu componente genetice clare. Ceea ce trebuie sa inteleaga pacientul si familia este ca, asemenea diabetului, afectiunilor cardiovasculare, astmului etc, este o conditie in fata careia individul este vulnerabil, daca in familie exista antedecedente, dar conteaza foarte mult si mediul in care dezvolta, pentru ca poate accentua factorii de risc. De exemplu, daca sunt vulnerabil in fata depresiei, o relatie abuziva sau consumul excesiv de alcool ma pot face mult mai sensibil in fata acestei tulburari. Daca am imunitatea scazuta, riscul sa ma imbolnavesc, in colectivitate, este mai mare decat al altor persoane. Altfel, vom lua medicatia pentru diabet, astm/hipertensiune/raceala, vom tine cont de situatiile de risc si viata poate decurge normal.

Psihoeducatia este esentiala pentru a degreva pacientul de vina, dar si pentru a-i oferi speranta si solutii clare pentru schimbarile sale de dispozitie. Desigur, clinicienii si terapeutii vor fi atenti la transmiterea acestui mesaj cu dublu sens: nu esti responsabil pentru cauza bolii tale, dar esti obligat sa lucrezi la imbunatatirea conditiei tale. Nu in ultimul rand, preventia este mai ieftina decat interventia, accesul la resurse si metode comportamentale pentru a gestiona emotiile poate preveni reaparitia unui episod maniacal dar si reduce cu pana la 30 % timpul petrecut intr-un episod (Colom, 2009).
In continuare, se vor monitoriza cu strictete activitatea zilnica, orele de somn, evenimentele sociale, astfel incat, in eventualitatea aparitiei unei dereglari a dispozitiei, sa se poata realiza rapid corelatia dintre evenimentul perturbator (modificari in programul de somn, la locul de munca, in ritmul normal de viata) si efectul prezent. Rutina este, asadar, preferata in acest tip de interventie.
Pentru faza intermediara terapiei, vom cauta activ factorii disruptivi din prezent sau din viitor, pentru a lucra gradual la managementul stresului. De exemplu, daca in familie este “asteptat” un deces, daca persoana cu TAB se intoarce la serviciu dupa un lung concediu, daca se muta din oras sau de la job, aceasta tranzitie trebuie sa fie pregatita macar cu 1-2 luni inainte, tinand cont de nevoile si de particularitatile de rim circadian ale pacientului. De ce sa angajam in ture de noapte o persoana matinala, ce merge la culcare devreme? Sau invers, de ce sa lucreze in ture de dimineata un individ care este productiv, mai degraba dupa-amiaza? Iata cum nu totul tine de vointa, ci si de conditia biologica, iar familia trebuie si ea integrata in proces, ca parte a sistemului in care traieste si cu care relationeaza pacientul.
Terapia cognitiv comportamentala ramane utila pentru tratamentul depresiei si a ideatiei suicidare, dar in plan secund, dupa IPSRT, in manie. Ambele se vor focusa pe intelegerea emotiilor, conectarea cu ele si gasirea unor solutii alternative suicidului, autovatamarii, jelirii continue – din episodul depresiv, astfel incat viata sa merite traita in continuare.