SUPERVIZAREA PSIHOLOGILOR CLINICIENI – PREMISE PENTRU REUSITA IN CARIERA
Specialistii din domeniul sanatatii mintale sunt obligati, de legea psihologului, sa parcurga programme de supervizare in domeniile in care doresc sa se specializeze. Dincolo de rigorile structurale, aceasta este prima oportunitate reala a psihologilor si viitorilor psihoterapeuti, sa isi creeze propriile modele de lucru, sa isi evalueze calitatea serviciilor, sa isi recunoasca limitarile si sa obtina directii concrete in interventia 1:1 din cabinet. In timp ce facultatea ofera informatii teoretice si stiintifice, acest demers este, deopotriva, empiric. Supervizorii au capacitatea si datoria sa isi indrume supervizatii spre parcurgerea unei programe analitice, cu cerinte, obiective si subiecte clare, dar si sa includa componente individualizate, din dezvoltare personala, relatia terapeutica, grija pentru sine si pentru pacienti.
Pentru a ne atinge obiectivele de invatare si de crestere personala, propuse pentru psihologii clinicieni, sedintele de supervizare se desfasoara online si fizic, permitand crearea si normarea grupului, a solidaritatii membrilor si, totodata, favorizand experienta de masurare si evaluare a progresului individual. Clinicienii inscrisi au acces la o gama larga de instrumente si tehnici de evaluare, cu licenta, fise, metode de interventie adaptate de supervizor.
Colegiul Psihologilor din Romania stabileste competentele psihologilor cu drept de libera practica, dupa cum urmeaza (hot.nr.1/11.01.2019):
Art.1.(2) Orice psiholog deţine atât competenţe profesionale transversale, cât şi competenţe profesionale de specialitate, potrivit specialităţilor profesionale, în raport cu treptele de atestare.
Art. 6. Competenţele profesionale transversale sunt structurate pe trei niveluri:
1. Nivel I – psiholog practicant
Psihologul practicant are următoarele competenţe:
a) utilizarea titlului şi parafei de psiholog, a atestatului de liberă practică ca practicant, a codului personal şi a calităţii de membru al Colegiului Psihologilor din România;
b) înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei, în condiţiile supervizării profesionale, sau încheierea contractelor individuale de muncă având ca obiect prestarea serviciilor psihologice;
c) participarea la formarea profesională specifică profesiei de psiholog în specialitatea menţionată în atestatul de liberă practică obţinut;
d) achiziţia şi utilizarea metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în specialitatea menţionată pe atestatul de liberă practică, în mod independent, în condiţiile supervizării profesionale;
e) eliberarea avizelor şi rapoartelor psihologice, a concluziilor şedinţelor de consiliere psihologică sau psihoterapie, intervenţia psihologică, stabilirea psihodiagnosticului specific şi înaintarea recomandărilor în specialitatea menţionată pe atestatul de liberă practică, după caz, în mod independent, în condiţiile supervizării profesionale;
f) desfăşurarea activităţilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare, în limita competenţelor profesionale de specialitate şi a specialităţilor profesionale atestate;
g) exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale;
h) înţelegerea şi utilizarea informată a rezultatelor cercetării pentru îmbunătăţirea practicii profesionale; implicarea în activităţi de cercetare, participare la proiectarea cercetării, culegerea datelor, analiza rezultatelor sub coordonarea unui psiholog ce deţine titlul de doctor în Psihologie, în domeniul de specializare în care se derulează cercetarea;
i) participarea la proiecte de cercetare, participare la culegerea, procesarea şi analiza datelor, în conformitate cu exigenţele impuse de coordonatori;
j) cunoaşterea şi aplicarea normelor deontologice, reflecţia etică în situaţii problematice;
k) gestiune financiară şi administrativă: gestionarea serviciilor prestate ţinând seama de aspectele legale, financiare, de personal, portofoliu de clienţi etc.;
l) dezvoltare profesională continuă: actualizarea constantă a cunoştinţelor în domeniul de specialitate, în acord cu evoluţia domeniului ştiinţific, şi menţinerea relaţiilor profesionale cu alţi profesionişti şi organisme profesionale şi ştiinţifice relevante.
2. Nivel II – psiholog specialist
Psihologul specialist are toate competenţele psihologului practicant plus următoarele competenţe:
a) înfiinţarea formelor de exercitare a profesiei, în condiţiile autonomiei profesionale;
b) desfăşurarea activităţilor de formare profesională aparţinând specialităţii profesionale, în cadrul unor programe acreditate de Colegiul Psihologilor din România;
c) supervizarea activităţii profesionale a psihologilor practicanţi, cu condiţia înscrierii în registrul supervizorilor;
d) participarea, pe bază de mandat, în comisii de control profesional;
e) participarea la proiecte şi reţele de cercetare, participare la proiectarea cercetării, culegerea datelor, analiza rezultatelor în conformitate cu exigenţele impuse de coordonatori;
f) organizarea de evenimente de diseminare a informaţiei ştiinţifice şi profesionale;
g) exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale şi la nivel naţional, putând candida pentru îndeplinirea funcţiei de membru în Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor din România, de membru şi preşedinte în comitetul filialei teritoriale din care face parte şi pentru funcţia de membru în forurile de conducere naţionale, în condiţiile hotărârii comitetului director al Colegiului Psihologilor din România;
h) participarea la dezvoltarea de noi produse şi servicii, instrumente de evaluare psihologică şi/sau programe de intervenţie în domeniul de specializare deţinut.
3. Nivel III – psiholog principal
Psihologul principal are toate competenţele psihologului specialist plus următoarele competenţe:
a) dezvoltarea de noi produse şi servicii, conceperea de instrumente de evaluare psihologică şi/sau programe de intervenţie în domeniul de specializare deţinut;
b) iniţierea şi dezvoltarea de evenimente de diseminare a informaţiei ştiinţifice şi profesionale;
c) participarea, pe bază de mandat, în comisii de lucru, comisii de control profesional sau foruri de reprezentare a profesiei de psiholog şi a activităţilor sau serviciilor psihologice;
d) exercitarea dreptului de vot în procedurile de alegeri ale forurilor de conducere, organizate la nivelul filialei teritoriale şi la nivel naţional, putând candida pentru îndeplinirea funcţiei de membru în Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor din România, de membru în comitetul filialei teritoriale din care face parte şi pentru funcţia de membru în forurile de conducere naţionale, în condiţiile hotărârii Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România;
e) supervizare şi mentorat pentru psihologii practicanţi şi specialişti.
Art. 7. Competenţele profesionale de specialitate pentru specialitatea psihologie clinică sunt structurate pe trei niveluri:
1. Nivel I – psiholog practicant
Psihologul practicant în specialitatea psihologie clinică are următoarele competenţe specifice:
a) evaluare psihologică clinică: evaluare psihologică cu referire la factorii psihologici implicaţi/relevanţi pentru sănătate şi boală, la copii şi adulţi, cu relevanţă pentru individ, cuplu, familie, grup/organizaţie – exemplificativ, identificarea factorilor psihologici implicaţi în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, handicap/dizabilităţi, evaluarea psihologică clinică a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale – CES, tulburări de neurodezvoltare, contribuţii la validarea unor metodologii şi instrumente de evaluare psihologică clinică, acordarea de feedback oral persoanelor în urma evaluării psihologice, redactarea de rapoarte scrise de evaluare psihologică clinică. Cunoştinţe: psihologie clinică, psihopatologie şi psihiatrie, evaluare şi testare psihologică, psihometrie, instrumente de evaluare psihologică clinică, etica profesiei de psiholog. Abilităţi: stabilirea comunicării cu persoana evaluată, utilizarea testelor psihologice, aplicarea principiilor şi standardelor etice în evaluarea psihologică, ascultare activă, abilităţi de intervievator, manifestarea unei atitudini empatice, lucrul în echipe multidisciplinare, alături de alţi specialişti;
b) intervenţie psihologică clinică şi consiliere primară, pentru modificarea factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală, în cazul copiilor şi adulţilor, administrate individual, în cuplu, familie sau grup – exemplificativ: autocunoaştere/optimizare/dezvoltare personală/psihologie pozitivă/coaching psihologic, promovarea sănătăţii şi prevenirea patologiei, intervenţii paliative, asistenţă psihologică clinică a copiilor cu CES, participarea la validarea metodelor de asistenţă psihologică clinică, participare în implementarea de proiecte în consiliere psihologică/sănătate individuală şi de grup. Cunoştinţe: psihologie clinică, psihopatologie şi psihiatrie, consiliere psihologică şi psihoterapie, evaluare psihologică clinică, psihologia dezvoltării, psihologia sănătăţii, etica profesiei de psiholog. Abilităţi: stabilirea comunicării cu persoana asistată, aplicarea principiilor şi standardelor etice în consiliere şi psihoterapie, ascultare activă, manifestarea unei atitudini empatice, lucrul în echipe multidisciplinare, alături de alţi specialişti, utilizarea tehnicilor de psihoterapie şi consiliere psihologică, aplicarea unei paradigme ştiinţifice în consilierea psihologică.
2. Nivel II – psiholog specialist
Psihologul specialist are toate competenţele psihologului practicant, la care se adaugă următoarele competenţe:
a) evaluare psihologică clinică: realizarea expertizelor psihologice judiciare şi extrajudiciare pentru instanţele de fond, realizarea evaluărilor neuropsihologice clinice, identificarea factorilor psihologici implicaţi în sarcină sau adopţie, plasament, adicţii, mediul instituţional sau penitenciar, participare la dezvoltarea şi validarea instrumentelor de evaluare psihologică clinică;
b) intervenţie psihologică clinică şi consiliere primară, inclusiv consiliere psihologică/tehnici psihoterapeutice de scurtă durată asociate unei şcoli de consiliere/psihoterapie tradiţională, în cazurile legate de sarcină, protecţia socială şi a copilului, tulburări din spectrul autist, tulburări de neurodezvoltare, adicţii, asistenţă psihologică a victimei şi agresorului, mediul instituţional sau penitenciar, justiţie, participarea la dezvoltarea şi validarea metodelor de asistenţă psihologică clinică, participarea la dezvoltarea şi implementarea de proiecte în consiliere psihologică/sănătate individuală şi de grup.
3. Nivel III – psiholog principal
Psihologul principal are toate competenţele psihologului specialist, la care se adaugă următoarele competenţe:
a) evaluare psihologică clinică: evaluare psihologică pentru părţile implicate în orice fel de proces judiciar, organizarea unor studii clinice controlate pentru stabilirea factorilor etiopatogenetici implicaţi în boală şi nivelul de aderenţă la tratamentul medical, elaborarea de metode şi instrumente de evaluare psihologică, evaluarea impactului unor evenimente traumatizante majore şi al nivelului de discernământ, dezvoltarea şi validarea instrumentelor de evaluare psihologică clinică, orice altă activitate de evaluare psihologică clinică care nu a fost cuprinsă în competenţele celorlalte trepte de specializare;
b) intervenţie psihologică clinică şi consiliere primară: asistenţă şi intervenţie psihologică pentru părţile implicate în orice fel de proces judiciar, elaborarea de metode şi instrumente de lucru şi intervenţie, dezvoltarea şi validarea metodelor de asistenţă psihologică clinică, dezvoltarea şi implementarea de proiecte în consiliere psihologică/sănătate individuală şi de grup.